Primavara din noi

S-a uitat cineva pe fereastra sa vada ca e primavara? Unii oameni nici macar nu-si dau seama ce fel de aer respira…Cum ajungi sa vezi mereu partea frumoasa a lucrurilor? Poate realizand ca nu exista dualitate, ca totul e una, ca in orice asa-zis rau e un bine si invers. Mai devreme sau mai tarziu nu va mai exista aceasta dualitate si vom intra in unitate.

De ce unii oameni vad mereu doar partea urata a lumii in timp ce altii doar pe aceea frumoasa? Nu cumva e totul chestiune de perceptie asa cum zice si fizica cuantica? “Cand iti schimbi modul de a vedea lucrurile, acele lucruri se schimba”. Se pare ca pana si fizicienii au descoperit ca observatorul e mai important decat observatul care se schimba in functie de perceptia observatorului. Exteriorul va reflecta intotdeauna interiorul, oricat am contesta acest lucru. Iata explicatia pentru “Precum in cer asa si pe pamant”…

Cand iti schimbi felul de a vedea lucrurile, ti se deschid adevaratii ochi si nu mai stii daca tu esti cel care s-a schimbat, daca lumea a fost dintodeauna aceeasi sau lumea in care traiesti s-a schimbat. Eu cred ca lumea se schimba odata cu noi.

Deodata, soarele e cea mai dulce mangaiere pe care mi-o da Universul, ma uit in jur si vad natura renascand, oamenii se bucura ca vine primavara, ne place re-nasterea petrnu ca stim ca si noi vom renaste intr-o buna zi. Dar de ce nu, incepand de azi?

Priviti in jur, apar muguri, apar din nou zburatoare si firul ierbii parca surade in mangaierea razelor. Unde au fost pana acum? De unde au aparut iar? Aceste mici insecte si plante nu sunt aceleasi cu cele din asta-toamna, au renascut. Oricat de greu ne e sa credem si noi vom renaste pentru ca si noi facem parte din natura, iar corpul nostru e facut din pamant. Aceleasi substante din care e facut pamantul se regasesc in corpul nostru.

E minunat daca privesti in jur si vezi atata bucurie, zambete, copii jucandu-se, pasari ciripind; si daca in jur e minunat, inseamna ca si in interiorul tau e la fel. Nu-ti dai seama? Totul e pe baza de perceptie…Pana si pasarile canta renasterea, cantecul lor e mai vioi. Insa nu toata lumea are urechi sa le auda macar. Fie ca gandurile si emotiile tale sa cante renasterea si invierea de acum inainte in sufletul tau.

Multumesc Deliei pentru aceasta piesa atat de plina de inspiratie ;)

http://pursisimpludespreviata.blogspot.com/

Dincolo de coincidente

Se pare ca acolo unde ne ghideaza spiritul nu exista coincidente. Nimic nu e intamplator, chiar si cercetarea stiintelor naturii ne arata asta. Totul se intampla pt a servi unei alte intamplari, precum rotitele unui ceas. Si daca privim natura si observam de pilda ca nu intamplator plantele elimina oxigen si inspira dioxid de carbon, iar corpul uman actioneaza in procesul invers. 

Totul e interconectat si ne arata ca nu putem reusi decat unii prin altii si de ce n-ar fi si evenimentele din viata noastra interconectate? Daca putem privi in urma in trecutul nostru, parca nimic n-a fost intamplator, nu-i asa? Unele evenimente nu le intelegem nici in ziua de azi, dar la momentul potrivit vom intelege.

Cineva spunea ca tot ce trebuie sa facem e “sa fim” si ceea ce trebuie sa ni se intample se va intampla la momentul potrivit. Nu intotdeauna stim cand e momentul potrivit, asa cum nu intodeauna ceea ce ne dorim in aparenta e potrivit pentru noi. Dar in loc sa traiasca, omul cotidian alearga de colo-colo, dispera, se agita si apoi ramane cu un aer de dezamagire pierzandu-si increderea. Cred ca asta inseamna sa fortam lucrurile in viata noastra si uneori fortam si deciziile celorlalti in scopuri personale, iar a forta inseamna practic a te opune.

Viata e ca un rau care curge prin noi, de-a lungul coloanei vertebrale, iar a te opune curgerii cu orice mijloc nu poate crea decat o inundatie cu aspect distrugator. E ca si cum am forta apa sa ramana in matca, iar la un moment dat ea va trece si peste stavilarele puse de noi si ne va izbi cu putere. Atunci se produc acele “caderi” ale noastre carora noi le-am dat denumirea de “depresii” si in loc sa constientizam ce s-a intamplat de am cazut, noi ne consideram victimele sortii sau victimele altora.

Cred ca nu mai e timp de asa ceva, cum zicea Marin Preda “timpul n-a mai avut rabdare” cu noi. E timpul sa intelegem ca nimic nu e intamplator, ca doar unii prin altii vom evolua, ca avem nevoie de o “religie mai stiintifica” si de o “stiinta mai religioasa” cum spunea un mare ganditor. Ar fi nevoie de o intersectie a unor planuri pentru ca o creatie noua sa razbeasca la lumina si avem toate indiciile pentru a face asta. Pana acum Soarele n-a dezamagit niciodata Pamantul…