Zambiti, va rog!

Daca data trecuta am scris de imbratisare, azi voi scrie de zambet, sunt cele doua lucruri care ne pot imbunatati zilele, sunt cele mai accesibile si nu trebuie sa le astepti…se pot intampla chiar aici si acum! Oare de ce numai in poze zambim mai mult?

Puterea unui zambet e imensa, cred ca toti cei carora va place sa zambiti stiti asta si mai ales, ne place compania oamenilor zambitori. Nimanui nu-i plac oamenii incruntati si posomarati, probabil pentru ca nu suntem facuti pentru tristete, ci pentru seninatate.

Tristetea e doar o experienta, ca o furtuna trecatoare, nu e indicat sa ne identificam cu ea pentru ca astfel  o retinem in noi si ne miram de  ce nu mai putem fi veseli. Un zambet inlatura toti norii si ne readuce seninatatea pe chip, acea seninatate din care am venit pe acest pamant.

Sa zambim cat mai mult, cat despre motive de a zambi, eu cred ca sunt mii de motive zilnic dar le ignoram, suntem prea orbi ca sa le vedem. Si atunci, daca tot intalniti un om care va zambeste, zambiti-i inapoi, e cel mai bun lucru pe care-l puteti face pentru acea persoana. Daruiti zambete si nu mai economisiti ganduri care va intuneca mintea. Un mare scriitor spunea “Zambeste mereu, nu poti sa stii niciodata cine se va indragosti de zambetul tau” :)

Am postat un filmulet emotionant despre cineva care si-a facut din zambetul celorlalti un mod de viata :)

IMBRATISATI-VA…

Se stie ca atingerea prin imbratisare invioreaza simturile si ne da un  sentiment de bine. In acel moment are loc o comuniune intre persoane, se transmite energie de la unul la celalalt.

Imbratisarea ne ofera in primul rand un sentiment de siguranta, din cauza ca de cele mai multe ori nu stim sa intretinem relatiile cu cei din jurul nostru, ne simtim nesiguri intr-o lume vazuta nesigura. Imbratisarea ne da incredere pentru ca vine din suflet, fiind un act spontan plin de iubire.

De multe ori am simtit nevoia sa imbratisez si am ezitat din tot felul de cauze ridicole. Prin imbratisare putem spune multe fara cuvinte. Nu ezitati, imbratisati-va cat mai des posibil, fara retineri, e pe gratis :) 

 

Imbratisarea (de NICHITA STANESCU)

“Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.”

Omul in univers...universul in om

De multe ori omul se simte...incomplet. De ce atunci cand obtinem lucrurile la care am visat indelung, simtim ca lipseste ceva dar nu stim ce? Poate pentru ca nu a obtine e scopul nostru, ci acela de a fi, de a deveni, de a evolua. Cand lipseste ceva, omul cauta un substitut dar acesta e intotdeauna de scurta durata.
Lucruri precum "realizarile" noastre in viata, cate bunuri si diplome avem, cat de destepti sau culti suntem, ne separa de ceilalti. Dar ce poate face o bucatica infima dintr-un univers care s-a decis sa nu mai faca parte din el? Cancerul se formeaza prin separarea unor celule de restul, celule care vor sa fie "altfel " decat celelalte, nu le mai place comuniunea. Asa suntem si noi, oamenii, ne-am indepartat de natura, de Mama pamant si de Cer, de Divin. Ne comportam ca niste celule canceroase pentru ca ne credem superiori. Curios, nu-i asa?
De ce sa ne separam de durerile si bucuriile oamenilor, de frumusetile si de furtunile naturii? Stiu ca durerea cuiva e si a mea, bucuria celor de langa mine e si a mea...Zambetul cuiva ma face automat sa zambesc, imbratisarea ma face sa simt ca plutesc.
Si daca ne luam dupa Codul lui Moise si Dumnezeu a spus I am that I am, atunci sa punem virgula si obtinem I am that, I am.
Am auzit ieri ciripitul unei pasari si m-am gandit ca si eu sunt cantec, am vazut tineri zambind pe strada am mi-am dat seama ca si eu sunt zambet, am inspirat aerul de munte si am simtit ca sunt si eu o particula din padure, din verdele plantelor, din frunze, sunt un strop de ploaie din toata ploaia.
Recunosc...sunt o bucata din puzzle-ul lumii..asta daca privesc doar bucata separat, pentru ca daca le vad si pe celelalte, vad intregul, vad imaginea in splendoarea ei. Sunt un univers in miniatura.
Suntem toti in Unul, suntem celulele care alcatuiesc organul Pamant din Trupul Universului. Dar sa nu uitam ca intr-o singura celula e cuprins tot Universul...priviti:)