Poate ca da, poate ca nu…

“Calul cel iute al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alţi zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul ţăranului a fost lovit la un genunchi şi a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, trimişii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luaţi cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos eşti!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.”

(David Bell- Zenisme)