Maestrii mei

Toti trecem prin diferite momente ale vietii cand ne dorim un maestru. Am constientizat ca e nevoie sa pornesc la drum, dar am nevoie de ajutor, de indrumare. Aveam nevoie de un ghid, chiar daca stiam ca fiecare e maestru si ucenic in acelasi timp.

As spune ca maestrul care apare in calea ta este ghidul pentru drumul tau si nu te-ai intalnit cu el intamplator. Asa ca m-am pornit la drum cu un sac plin de sperante si cu credinta urmatoare: Atunci cand ucenicul este pregatit, maestrul apare. M-am pregatit si in cele din urma a aparut. Rand pe rand, tot aparea cate un astfel de ghid la capat de drum. Eram extrem de incantata, fiecare imi dadea apa daca imi era sete si hrana pentru suflet.

M-am bucurat, am invatat multe de la fiecare si am considerat utile indicatiile fiecaruia, suficient de utile cat sa stiu pe care drum s-o iau ca sa ajung la destinatia mult dorita. Si drumul s-a prelungit, a devenit obositor, proviziile mele din sacul cu sperante si energie au inceput sa se termine incetul cu incetul si m-am trezit ca strig « Unde sunt ? Cum am ajuns aici ? De ce nu mi-au ajuns proviziile ? De ce sunt pe un drum lipsit de indicatoare ? »

Ei bine, am ajuns intr-un punct al drumului meu cand indicatiile primite de la ghizii pe care i-am intalnit se bateau cap in cap. Si m-am trezit ca un copil speriat atunci cand parintii lui se cearta si este pus in situatia sa aleaga, asta daca va aduceti aminte de imaginea din filmul Mr. Nobody.

Fiecare ghid a venit cu harta lui si fiecare pretindea ca el are dreptate. Iar mie imi ramanea sa pretind ca ii dau dreptate…desi in mine era o lupta crancena. Fiecare ghid s-a dovedit ulterior ca nu era asa cum ma asteptam. Din nou am gresit, nu trebuia sa am asteptari si nici sa cred in grade de comparatie (sa-l consider superior).

M-am trezit la rascruce de drumuri…« Bine, mi-am spus, si acum ce fac ? » De la fiecare am auzit raspunsuri precum « Intreaba-te pe tine », dar cu toate astea fiecare pretindea ca harta lui e cea corecta.

M-am intrebat pe mine si din interiorul meu s-a auzit ecoul a sute de voci diferite (acum o inteleg pe Ioana D’arc ), era un camp de batalie inauntrul meu. Ei bine, m-am decis sa abandonez campul de batalie, sa-mi las maestrii sa se lupte cu egourile lor si sa merg mai departe. Mi-am dorit mult sa fie toti alaturi de mine cand voi ajunge la destinatie, dar le multumesc pentru indicatiile date si de azi inainte ma voi ghida dupa harta mea. Cum stiu daca harta mea e cea buna ? Ei bine, am cerut si mi s-a dat. Si pentru prima data n-am mai intrebat pe altii, nu mi-am mai intrebat nici mintea, mi-am intrebat intuitia si inima, maestrii mei adevarati.

Acum il inteleg pe Osho de ce se contrazicea, acum inteleg de ce am dat peste ghizi atat de diferiti…am inteles ca singura harta e intelepciunea, chiar daca toti iti spun ca nu esti pe drumul cel bun.

Cred ca aceste versuri se potrivesc oricui are nevoie de un maestru.

 

Asculta mai multe audio Muzica