Bagajele de care vorbeam sunt formate din sechele din trecut, din tot felul de credinte, din traume, emotii, prejudecati, idei care nu-si mai gasesc aplicarea si la care nu vrem sa renuntam. Aceste bagaje nu ne lasa sa ne gasim implinirea, acestea sunt limitele noastre pe care le caram ca pe niste poveri si pe care le-am creat singuri sau ne-au fost impuse de familie, de mediul in care am trait, de societate, de preoti, de profesori, de cei din jurul nostru. Nu contest buna intentie a acestora, dar multi s-au aflat intr-o mare eroare. Interesant e faptul ca noi le-am acceptat cu timpul si am ajuns chiar sa ne identificam cu ele si nu mai vrem sa renuntam la ele.
In copilaria mea, din ziua in care am inceput sa fiu constienta de lumea asta si sa pun intrebari, mi se dadeau mereu tot felul de raspunsuri care ma faceau sa ma simt limitata si cu mintea mea de copil am constatat ca multe lucruri ne erau interzise noua oamenilor si nu intelegeam de ce. Ma simteam ca intr-un glob de sticla transparent din care oamenii nu aveau de gand sa iasa pentru ca dupa ce s-a nascut pe lumea asta, fiecaruia i s-a spus « Nu se poate ».
M-am intrebat mereu care ar fi motivul petru care lumea refuza noul, refuza schimbarea si cu siguranta e frica… de necunoscut, e acea « zona de comfort » din care nu vrea sa iasa. In special noua romanilor, ne place sa ne plangem, sa dam vina pe altii, dar in acelasi timp refuzam sa facem ceva pentru schimbarea vietii, intai la nivel individual si apoi la nivel colectiv, nu invers ! Il admir pe Dan Puric care zicea « Da, asta-i realitatea, dar, odata ce ai identificat realul nu mai trebuie insistat pe el, ci sa mergi mai departe» .
Propun sa nu mai insistam pe ceea ce se numeste « realitate » intrucat noi suntem creatorii ei. Si daca noi suntem creatorii ar fi cazul sa incepem sa-i aducem imbunatatiri, asa cum un sculptor isi corecteaza sculptura, asa cum un pictor isi infrumuseteaza pictura. Noi suntem sculptorii realitatii noastre, ai viselor noastre, NU avem limite ! « Noi facem realitatea » spunea Balzac, parintele realismului. Si atunci ce mai asteptati ? Renuntati la limite,la orice tip de frica, la prejudecati, la judecati , la tot ceea ce vi s-a inoculat din copilarie pana in prezent si care va impiedica sa va schimbati, sa va impliniti. Eliberati-va visele de poverile (bagajele) neimplinirii si un sentiment de libertate va va inunda intreaga fiinta.
Imi vine in minte acum o reclama in care un adolescent urca peste munti de obiecte si cladiri iar cand ajunge in dreptul scolii profesoara ii spune « Stop dreaming », iar el ii raspunde « I can’t hear you » si urca mai departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu