Omida sau fluture in devenire?

“Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, maestrul numeste fluture” (Lao Tzu)

Am inceput cu acest citat care m-a pus pe ganduri, intrucat dintotdeauna am fost fascinata de acest proces al transformarii omizilor in fluturi. Stiu ca aceasta tema a fost abordat de multa lume, dar simt nevoia sa o readuc in lumina. Pentru cei care nu cred in miracole, ce poate fi mai miraculos decat sa vezi o omida minuscula si aparent nesemnificativa pe lumea asta care se transforma intr-un fluture, simbol al frumusetii si al libertatii?

Cred ca existenta omizilor este de fapt o metafora data de la natura pentru transformarea noastra interioara. Omul ratacit in cotidian, pierdut in aglomeratia orasului mohorat nu e decat o omida care nu stie ca are aripi inauntrul sau. N-o sa va descriu aici intregul proces biologic al metamofozei in fluture, dar daca il veti studia atent veti intelege ca are un mesaj pentru noi.

A sosit timpul sa credem in transformarea noastra, sa credem ca suntem fluturi in devenire si nu doar niste simple omizi suferinde condamnate la moarte; e timpul sa constientizam aripile din interiorul nostru, acele aripi pe care ni le creeaza credinta atunci cand ne urmam visele.

Ce trebuie sa se mai intample ca sa credem? Miracolele fac parte din natura, ele sunt de fapt o realitate, iar noi suntem una cu natura chiar daca ne-am obisnuit sa ne distantam de ea. Sa ne deschidem ochii, sa ne lepadam precum omizile acel “strat de piele” ce reprezinta frica noastra care ne impiedica inca sa devenim fluturi.

In aceasta lume cenusie, omul nu e decat un fluture plin de culoare caruia i s-au taiat aripile, condamnat la credinta ca… e o simpla omida muritoare.

  

Aveti mai jos secvente din filmul Patch Adams, un film impresionant care mi-a adus aminte ca sunt un fluture atunci cand cred :)